Începuturile companiei constănțene (1977-1979)
În 1977, după cea de-a doua pensionare forțată de la Opera din București, Oleg Danovski și-a concentrat energia asupra înființării unei companii independente de balet, reunind tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj.
Cum încercările de a găsi o încadrare oficială în Capitală au fost blocate de birocrație, în 1978 a primit la Constanța sprijinul lui Aurel Manolache și al autorităților locale, iar la 1 octombrie, 21 de balerini au devenit angajați ai Teatrului ,,Fantasio”, constituind Ansamblul de Balet Contemporan și Clasic: Doina Acsinte, Aurica Bejan, Camelia Blăjan, Klaudine Boitos, Delia Buzoescu, Tania Botezatu, Voichița Ciulean, Ortansa Cândea, Steluța Costioaie, Silvia Leuștean, Tünde Mészáros, Eva Molnar, Katalin Nagy, Daniela Tebeică, Cristina Torjescu, Judith Turos, Mihaela Țigănuș, Mariana Varga, Jenica Soloviev, Florin Brîndușă și Adrian Roboș.
Compania a debutat în decembrie 1978 la Biblioteca Americană din București şi, în ianuarie 1979, pe scena Teatrului ,,Fantasio”, cu spectacolul „ChoreFantasio I”, devenit ulterior „Primăvara dansului”, care îmbina dansul clasic cu cel modern: ,,Chopiniana”, ,,Moartea lebedei”, ,,Studiu”, ,,Vis cosmic”, ,,Omul și Marea”.
Danovski a început să dezvolte un repertoriu original, cu lucrări precum „Salomeea” și „Rapsodia I” de George Enescu, colaborând totodată cu coregrafi precum Adina Cezar și coregrafa americană Karen Bell-Kanner.
Prima stagiune estivală pe litoral, urmată de primele turnee internaționale în Siria și Italia, a contribuit la afirmarea rapidă a ansamblului.
Ansamblul de Balet Contemporan și Clasic ,,Fantasio’’ (1980-1986)
În 1980, Oleg Danovski a creat „Rapsodia a II-a” de George Enescu, un poem coregrafic inspirat din universul țăranului român, ,,Ora H”, lucrare dedicată victimelor cutremurului din 1977, și a reluat „Mandarinul miraculos” în forma sa integrală, fără intervențiile cenzurii. Spectacolul semnat de Oleg Danovski a fost distins, în 1981, cu premiul pentru cea mai bună montare la Festivalul „Bartók” de la Budapesta.
Au urmat turnee în țară și în Italia, unde a avut loc premiera „Lacului lebedelor” și primele invitații în Republica Federală Germană și Olanda.
În 1981, Danovski a montat „Miorița”, inspirată de celebra baladă populară, și baletul „Carmen”. Un an mai târziu, Ansamblul a întreprins primul său turneu în SUA, iar la Hanovra, Danovski a prezentat premiera baletului „Giselle”.
,,Spărgătorul de nuci” a fost punctul culminant al turneului din Germania, în iarna 1983-1984, urmat de premiera constănțeană. În același an a creat ,,Enesciana”, un balet abstract despre viață și moarte, și ,,Țesătoarele”, o creație inspirată de universul muncii și de simbolistica țesutului.
La solicitarea impresarului Landgraf, Danovski a montat „Frumoasa din pădurea adormită”. A păstrat câteva momente standard din coregrafia lui Petipa, construind în rest o versiune proprie, modernă, dar apropiată stilistic de cea clasică. Premiera a avut loc la Constanța, în 1985, urmată de un turneu în Germania cu 66 de spectacole în 75 de zile.
Turneul american, 1982
Primul turneu american al unei companii românești de balet a avut o importanță majoră, atât prin amploarea geografică, cât și prin durată și intensitate. Timp de aproape trei luni, compania a susținut 56 spectacole la New York, Washington D.C., Miami, Los Angeles, San Francisco și alte orașe, ajungând până în Canada, la Vancouver. Itinerarul a acoperit 24 de state și a însumat peste 45.000 de kilometri.
Repertoriul a cuprins ,,Lacul lebedelor”’, microbaletul ,,Toaca”, creat și dansat uneori de Ioan Tugearu, ,,Chopiniana”, un pas de deux din baletul ,,Corsarul”, ,,Rapsodia I” și ,,Carmen”.
Ecourile au fost amestecate. În orașele mai mici și în mediul universitar Ansamblul a fost foarte bine primit, în timp ce pe marile piețe culturale americane, unii critici de balet au reacționat sever, fără menajamente. Observațiile acestora l-au determinat pe Oleg Danovski să se concentreze, ulterior, pe corectarea lirismului, a liniilor şi a frazării legato. Astfel, în timp, cronicile elogioase au devenit dominante.
Ansamblul de Balet Clasic și Contemporan ,,Fantasio’’ (1986-1990)
În primăvara lui 1986, compania și-a schimbat titulatura în Ansamblul de Balet Clasic și Contemporan, reflectând orientarea tot mai accentuată spre repertoriul clasic, cerută de impresar.
În 1987, Danovski a montat baletul „Cenușăreasa” care a cunoscut un succes deosebit în turneul german, fiind distins cu premiul de excelență pentru coregrafie și interpretare al Clubului Teatrelor din Berlin. Aceeași distincție mai fusese acordată companiei în 1984 și 1985, pentru spectacolele prezentate în turneele anterioare.
Premiera constănțeană a coincis cu aniversarea a 70 de ani a lui Oleg Danovski, celebrată printr-un spectacol omagial și la Opera Română din Bucureşti.
În aceeași stagiune, Danovski a creat „La piață” de Mihail Jora și „Toccata”, continuând direcția baletelor sale inspirate din muzica, folclorul și tematica românească.
În 1988, la zece ani de la înființare și după aproximativ 35 de turnee internaționale, Ansamblul ajunsese la 45 de balerini și un repertoriu amplu, afirmându-se pe scene importante ale lumii.
În stagiunea următoare, Danovski a montat „Priculiciul”, inspirat din legenda populară a duhului-animal, ,,Carnavalul” și „Coppélia” într-o versiune nouă, pentru turneul din Germania, unde compania avea să fie surprinsă de evenimentele din decembrie ’89.
Teatrul de Balet Clasic și Contemporan. Împlinirea. (1990-1996)
În 1990, după Revoluție, Oleg Danovski și-a împlinit unul dintre visurile sale de-o viață: prin ordinul semnat de ministrul Culturii Andrei Pleșu, compania s-a desprins de Teatrul ,,Fantasio”, devenind Teatrul de Balet Clasic şi Contemporan, ulterior Teatrul de Balet „Oleg Danovski”, prima instituție din România dedicată exclusiv baletului. Lipsa unui sediu propriu și finanțarea insuficientă au continuat însă să-i afecteze activitatea.
În acest an, Danovski a pus în scenă „Romeo și Julieta”, iar în 1993 a creat ,,Motanul încălțat”, îmbinând dansul clasic, dansul de caracter și pantomima cu umor și inventivitate. În aceeași perioadă, compania a susținut turnee în Taiwan și China.
În 1995, Danovski a reluat „Mandarinul miraculos” și a montat „Șeherezada” într-o viziune originală, punând accent pe expresivitatea dansului.
În toamnă, autoritățile constănţene i-au conferit titlul de Cetăţean de onoare al orașului.
Deși se îmbolnăvise grav, a continuat să pregătească „Crăiasa zăpezii”, ultimul său balet-feerie, recreând poetic lumea Nordului şi îmbinând divertismentul clasic cu pantomima burlescă.
Oleg Danovski s-a stins din viață la Spitalul Elias din București, la 21 octombrie 1996.
Concursul Național de Balet
În 1993, Oleg Danovski a inițiat la Constanța primul Concurs Național de Balet, dedicat elevilor școlilor de coregrafie și tinerilor dansatori din România şi Republica Moldova.
Concursul a cunoscut șase ediții între 1993-1998, ultimele două fiind organizate de Gabriela Danovski.
În 2001, acesta a fost reluat sub forma Concursului Internațional de Dans, prima și ultima ediție internațională. Evenimentul a fost organizat de Ana Maria Munteanu, managerul Teatrului de Balet „Oleg Danovski” la acea vreme.
Teatrul de Balet ,,Oleg Danovski’’. Tranziția. (1996-2004)
După dispariția sa, compania a traversat o perioadă de tranziție, sub conducerea Gabrielei Danovski, menținând repertoriul Maestrului, iar în 1997 Oleg Danovski Jr. a reluat actul al II-lea din baletul „Baiadera” de Minkus.
La concursul organizat de Consiliul Județean pentru ocuparea funcției de director, printre candidaţi s-au numărat Oleg Danovski Jr. și Gabriela Danovski, celei din urmă fiindu-i respinsă candidatura pe motivul lipsei studiilor universitare. În funcția de director-manager a fost numită Ana Maria Munteanu. Oleg Danovski Jr. și Gabriela Danovski au contestat numirea acesteia și au inițiat acțiuni în instanță. Deşi nu au avut câștig de cauză, rămânea în vigoare contractul privind repertoriul pe care Oleg Danovski Jr. trebuia să-l întreţină. În 1998, acesta a pus în scenă „Cocoșatul de la Notre-Dame” (,,Esmeralda”).
Sub mandatul Anei Maria Munteanu, întins pe durata a șase ani, compania s-a deschis către noi direcții și colaborări, invitând coregrafi precum Gigi Căciuleanu, Sergiu Anghel, Vava Ștefănescu, Daniel Meja, Jean Guizerix şi Wilfride Piollet, Germinal Casado. S-au reluat „Giselle” şi „Lacul lebedelor” în versiunea lui Danovski, sub supervizarea lui Judith Turos, respectiv Simona Noja.
Litigiile cu familia Danovski au dus la retragerea din repertoriul curent a unor titluri precum „Șeherezada”, „Mandarinul miraculos” și „Romeo și Julieta”.
În 2004, director artistic a fost numit Călin Hanțiu. În acelaşi an, Teatrul de Balet a fost comasat cu Teatrul Liric şi Filarmonica din Constanţa, formând Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”. Reorganizarea a dus la pierderea autonomiei companiei și la plecarea majorității dansatorilor, în timp ce Gabriela Danovski și Oleg Danovski Jr. încercau, prin demersuri juridice și instituționale, să protejeze moștenirea artistică a Maestrului.
Teatrul Național de Operă și Balet ,,Oleg Danovski'' (2004-2026)
În 2006, conducerea instituției a fost preluată de Daniela Vlădescu, al cărei mandat s-a desfășurat pe parcursul a două decenii, până în 2026. În 2010, teatrul a fost la un pas de desființare, fiind în cele din urmă preluat de Ministerul Culturii.
Între 2008-2013, baletul a fost condus de Betty Pândichi-Lux, succedată de Monica Cherecheș între 2013–2024. În perioada 2010–2023, Horațiu Cherecheș, în calitate de maestru de balet și coregraf, a creat pentru companie o serie de spectacole clasice și neoclasice, prezentate apoi în turnee în Germania, Benelux și Italia.
După 2024, conducerea companiei de balet a fost preluată pentru scurt timp de Traian Vlaș, care a revenit în funcție în 2026, după numirea lui Silviu Cristian Albu ca manager interimar.
La Constanța, proiectele concepute de Maestru pentru dezvoltarea baletului au rămas în bună parte neîmplinite, iar repertoriul său nu mai este prezent în programul instituției.
Creațiile lui Danovski au continuat însă să fie dansate în alte teatre, la Sibiu și București, în montarea lui Oleg Danovski Jr., cât și pe scene europene, la Zagreb și Sofia. Moștenirea sa artistică este păstrată şi dusă mai departe de generațiile de dansatori pe care le-a format, mulți dintre ei devenind, la rândul lor, profesori, maeștri de balet, pedagogi sau coregrafi.
